De ce beau oamenii?

De ce beau oamenii, te-ai întrebat vreodată? 
Eu da, de multe, de prea multe ori.

Astăzi am vrut să caut  pe net„de ce băile Felix” și, din greșeală, am tastat „de ce beau...”
Ce crezi tu că mi-a „suflat” Google să caut? 
Bărbații, „de ce beau bărbații” mi-a completat automat motorul de căutare.

Dar oare este adevărat că numai bărbații beau? 
Nu, nu este adevărat.
Dar asta depinde de țară, zic eu.
Că-n Anglia, de exemplu, femeile beau cot la cot cu bărbații.
În Italia beau mai mult bărbații.
Iar la noi... la noi... hmmm, la noi bea cine are.

Crezi? 
Crezi că bea numai cine are? 
Nu.
Cine are nu bea, că nu ar mai avea. 
Bea cine are patima asta. 
Că-i o patimă, zicem noi.
În țările „civilizate” este o boală, nu o patimă.
Dar eu mă-ntreb „dacă asta-i o boală, cancerul ce este?
Că n-au cum să fie amândouă boli. Una-ți vine așa, poate pe nepusă masă, complet aiurea, iar alta o ții tu în mână. Ba chiar plătești pentru ea, desfunzi/destupi sticla și o torni în pahar. Boala. Boala o torni în pahar, nu sticla.
Asta dacă o torni în pahar, căci deseori n-ai răbdare și pui boala, pardon, sticla, la gură.

E ușor pentru mine să vorbesc, căci nu sufăr de boala asta. N-am patima asta.
Și  odată m-am luat la harță cu cineva care m-a rugat să am grijă ce spun despre alcoolism că risc o dare în judecată de către autorități medicale. „Alcoolismul este o boală” și nu poți spune altceva, mai ales în cărți.
Am ascultat, căci nu vreau să intru-n pușcărie. În plus, nu-s doctor și nici alcoolic. N-am dreptul să mă pronunț.

Dar eu mă uit și văd ce se-ntâmplă-n jur.
Și-am întrebat mulți oameni de ce beau.
Și curios, mai toți au spus că beau ca să uite de necazuri.
Poți să-i condamni? 
Nu.
Dar numai cei care beau au necazuri? 
Mă uit din nou în jur și văd că mai toți oamenii au necazuri, dar nu toți beau.

Băi, „de ce faci o comparație?” am fost întrebată cu reproș. „Nu trebuie să faci asta, căci unii oameni sunt mai slabi de fire.”

Cu oricine ai începe o discuție în contradictoriu pe tema asta (ori altele), cel mai tare-n gură, câștigă.
Așa că eu nu mă cert. N-are rost. N-am nimic de câștigat, n-am nimic de demonstrat nimănui.
Și totuși... cel care bea face rău celor din jur, de obicei. Fituie (cheltuie) bani pe care nu-i are, devine agresiv, cade și-și rupe oasele. Ceilalți trebuie să aibă grija lui (că mai și amenință că-și taie beregata), să se ascundă, și să rabde de foame.

Și-atunci, n-avem toți necazuri? 
De ce nu bem toți? 
Că unii s-au născut mai „tari” din fire? 
Nu.
Unii vor să fie mai tari, că poate se gândesc la binele altora. Poate vor să ia o hăinuță la copil, sau poate se rușinează că fac probleme peste probleme.
Zic.

Unele femei beau pentru că bărbații beau.
Și jur c-am văzut multe cazuri în care femeia a încercat ani de zile să-i țină piept bărbatului bolnav de băutură, și-apoi s-a îmbolnăvit și ea. De bună voie. Mai întâi cu timiditate, rușine și vină, apoi cu poftă și plăcere, și-apoi de nevoie.
A luat pahar după pahar, zi după zi, și gata... s-a îmbolnăvit incurabil.
Practice makes perfect, nu?

Și copilu', copiii?! 
Ei ce trebuie să facă acum cu doi oameni bolnavi în casă? 
Să le țină lumânarea?
Să le facă de mâncare?
Să se ducă să-i aducă acasă de la crâșmă sau de prin șanțuri?
Și bani... bieții de ei, de unde să ia, că alocația-i băută demult.
Dacă ei trebuie să aibă grijă de doi oameni bolnavi, cine are grijă de ei? 

Iar tu bei, și te urăști că bei - poate. Și ce rea este ura de sine... Dar și mai rău e lipsa de iubire față de celălalt.

Oricum ai da-o sau n-ai da-o, băutura nu-i bună pentru nimeni. 
Nimeni nu zice să nu bei un pahar, ba chiar doctorul zice că face bine, dar nu exagera.
Iar dacă exagerezi într-o zi, lasă, se mai întâmplă, dar nu continua să exagerezi iar, că știm toți că alcoolul crează dependență.
Probleme are toată lumea. 
Unii aleg să se refugieze în băutură, iar alții să înfrunte problemele și să găsească soluții. 
Orice facem ori nu facem pe lumea asta, este o alegere. 

Acesta-i adevărul crud pe care nu-l iubesc cei care beau, se droghează, se prostituează ș.a.m.d.

Cei care beau uită de ei, uită de suflet, uită de copii (soț și soție), uită de mamă și de tată.
Când bem numai durerea noastră are importanță. Și-am face orice să punem mâna pe o sticlă. Orice.
Nu contează că ne plâng copiii în pumni, că tremură pe la colțuri, că stau flămânzi... Noi trebuie să bem, căci suntem bolnavi.
Iar cei din jur trebuie să facă terapie ca să poată merge înainte, să ne înțeleagă patima și să ne accepte așa cum suntem. Slabi și bolnavi. Ei trebuie să ne ducă-n spate.
Și asta mi se pare deosebit de grav. Deosebit de neomenesc. 

De ce beau oamenii-de vorba cu Cristina G.


De ce beau oamenii? 
Care-i părerea ta? 
Mă refer la alcoolism. La boala pe care singuri o băgăm în noi.

Gândesc că un discurs pe această temă ar fi infinit. Fiecare dintre noi ar aduce milione de argumente pro și contra, dar dacă suntem obiectivi, că nu ne-am băut mințile, recunoaștem că singuri alegem să ne îmbolnăvim.
Probleme sau nu.

Dacă suferi de această boală, că-ți dai seama sau nu, îmi pare rău.
Îmi pare rău din toată inima mea. Îmi pare rău pentru tine, sincer - căci știu că suferi - dar mai rău îmi pare pentru cei de lângă tine pentru că ei suferă de două ori.

Îți doresc bucurie și putere de a învinge patimile.

În curând voi publica „Ce ești azi, ai decis ieri sau Fă lumină în viața ta.”
Acolo voi vorbi mai pe larg despre patimi, boli și alegeri.

Ce esti azi, ai decis ieri-carte de auto-ajutor de Cristina G.

Niciun comentariu