M-am plâns de faptul că, de-a lungul multor ani, am scris despre o sumedenie de oameni, dându-le credit pentru anumite talente ce au și fapte bune ce fac, și aproape niciunul dintre acești oameni mi-a spus „mulțumesc”.
Claudia mi-a reamintit că ceea ce am făcut a fost din proprie inițiativă, adică nimeni nu mi-a cerut asta.
Are perfectă dreptate.
Claudia mi-a reamintit că ceea ce am făcut a fost din proprie inițiativă, adică nimeni nu mi-a cerut asta.
Are perfectă dreptate.
Decizia de a recomanda pe unul, pe altul – o companie, o pagină, o afacere, o inițiativă sau alta, a plecat de la mine. Am considerat că merită atenția publicului și m-am dedicat scrierii unui material sau a mai multora.
Și, cu mâna pe inimă, spun că nu m-am așteptat la recunoștință, dar în fundul inimii mele un simplu „mulțumesc” m-ar fi făcut să simt că cineva (dintre cei recomandați) apreciază și eforturile mele, așa cum le apreciez eu pe ale lor.
De-a lungul anilor, am observat cu mare interes cum majoritatea dintre noi nu dă nici cea mai mică importanță timpului pe care-l investește un blogger sau un autor în a scrie ceva. Orice, dar mai ales când sunt multe detalii, date, informații ce trebuie căutate.
Pentru mulți, cei ce scriu n-au nimic mai bun de făcut, așa că de ce-ar merita un „mulțumesc”?
Bineînțeles că asta-i valabil și pentru alte arte pe care le creează unii dintre noi, dar eu vorbesc din punctul meu de vedere.
Fă celorlalți așa cum ai vrea ca ceilalți să-ți facă ție.
De-a lungul anilor, am observat cu mare interes cum majoritatea dintre noi nu dă nici cea mai mică importanță timpului pe care-l investește un blogger sau un autor în a scrie ceva. Orice, dar mai ales când sunt multe detalii, date, informații ce trebuie căutate.
Pentru mulți, cei ce scriu n-au nimic mai bun de făcut, așa că de ce-ar merita un „mulțumesc”?
Bineînțeles că asta-i valabil și pentru alte arte pe care le creează unii dintre noi, dar eu vorbesc din punctul meu de vedere.
Majoritatea ignoră că asta este meseria noastră. Din asta ar trebui să ne câștigăm existența.
Cum tu mergi la serviciu (fabrică, birou, șantier, câmp etc.) și stai 8 sau 16 ore acolo pentru un salariu, așa și noi.
Artiștii nu trăiesc cu aer.
Cred că sunt puțini cei care muncesc doar pentru glorie.
De ce ar fi importantă gloria?
N-aș ști să răspund cu precizie.
Din instinct aș spune, poate complet greșit: superbie.
Superbia nu plătește facturi și nu pune mâncare pe masă. Cel puțin, nu pentru mine.
Italienii au o expresie care exprimă exact ceea ce spun în privința celor care nu oferă niciun fel de mulțumire pentru un serviciu – direct sau indirect – pe care îl face cineva pentru ei: „Dare per scontato.”
La fel și englezii: „Take for granted.”
În limba noastră s-ar traduce „A lua de la sine.” Nu știu însă câți dintre noi înțeleg exact ce-nseamnă asta. Eu n-am auzit deseori expresia asta din gura românilor.
„Ea a vrut să scrie, nu-i datorez nimic.” Sau, mai rău, „Nici măcar nu a dat informațiile corecte. În mod sigur câștigă ceva, altfel nu ar face asta. Cine-i prost să facă ceva degeaba? Dacă chiar nu câștigă bani, măcar are despre ce scrie.”
Și cum să condamn pe cine gândește așa?
Italienii au o expresie care exprimă exact ceea ce spun în privința celor care nu oferă niciun fel de mulțumire pentru un serviciu – direct sau indirect – pe care îl face cineva pentru ei: „Dare per scontato.”
La fel și englezii: „Take for granted.”
În limba noastră s-ar traduce „A lua de la sine.” Nu știu însă câți dintre noi înțeleg exact ce-nseamnă asta. Eu n-am auzit deseori expresia asta din gura românilor.
„Ea a vrut să scrie, nu-i datorez nimic.” Sau, mai rău, „Nici măcar nu a dat informațiile corecte. În mod sigur câștigă ceva, altfel nu ar face asta. Cine-i prost să facă ceva degeaba? Dacă chiar nu câștigă bani, măcar are despre ce scrie.”
Și cum să condamn pe cine gândește așa?
Cei ce gândesc așa, fac așa.
Altfel de unde le-ar veni astfel de idei?
Nu pot să-i oblig să-mi mulțumească, dar pot să mă împac cu ideea că recunoștința, gratitudinea, bunăvoința nu sunt sentimente la îndemâna oricui.
Nu pot să-i oblig să-mi mulțumească, dar pot să mă împac cu ideea că recunoștința, gratitudinea, bunăvoința nu sunt sentimente la îndemâna oricui.
Dacă ei sunt fericiți așa, eu îmi văd de viața mea.
Te asigur că subiecte de scris am încă prea multe. Timpul îmi lipsește. Și sunt constrânsă să fac o selecție riguroasă.
Te asigur că subiecte de scris am încă prea multe. Timpul îmi lipsește. Și sunt constrânsă să fac o selecție riguroasă.
Poate de aceea mă întristez când fac atâtea eforturi pentru semenii mei, iar ei rămân complet indiferenți.
Un blogger câștigă când scrie despre subiecte de actualitate, despre scandaluri, droguri, prostituție, crime etc.
Practic, trebuie să scrii ce mulți citesc fără rezerve, cu titluri care atrag atenția.
Atunci când scrii despre talentul cuiva, puțini sunt cei interesați.
Dar asta nu mă împiedică să-mi arăt stima pentru fapte bune și talente minunate.
Aș vrea să nu mă doară astfel de lipsuri ale semenilor mei și poate într-o zi chiar așa va fi.
Dar ziua aceea va fi o zi tristă pentru întreaga omenire.
Un alt om s-a dat bătut și s-a unit la ceata imensă a celor cărora nu le pasă de nimeni și nimic.
Offf, amărăciune!
Un blogger câștigă când scrie despre subiecte de actualitate, despre scandaluri, droguri, prostituție, crime etc.
Practic, trebuie să scrii ce mulți citesc fără rezerve, cu titluri care atrag atenția.
Atunci când scrii despre talentul cuiva, puțini sunt cei interesați.
Dar asta nu mă împiedică să-mi arăt stima pentru fapte bune și talente minunate.
Aș vrea să nu mă doară astfel de lipsuri ale semenilor mei și poate într-o zi chiar așa va fi.
Dar ziua aceea va fi o zi tristă pentru întreaga omenire.
Un alt om s-a dat bătut și s-a unit la ceata imensă a celor cărora nu le pasă de nimeni și nimic.
Offf, amărăciune!
Iar mă tângui zgomotos.
Iertare să-mi fie. Sunt și eu din carne și oase.
Am nevoie de lucruri bune ca să-mi duc mai departe chemarea.
Ingratitudinea nu e nici cine știe ce, până la urmă. Mai rău este când mă gândesc că au fost oameni – unii extrem de apropiați – pentru care m-am sacrificat infinit, ca să-i ajut, și-acum mă urăsc de moarte și fac tot ce le stă în putință să mă denigreze...
Iertare să-mi fie. Sunt și eu din carne și oase.
Am nevoie de lucruri bune ca să-mi duc mai departe chemarea.
Ingratitudinea nu e nici cine știe ce, până la urmă. Mai rău este când mă gândesc că au fost oameni – unii extrem de apropiați – pentru care m-am sacrificat infinit, ca să-i ajut, și-acum mă urăsc de moarte și fac tot ce le stă în putință să mă denigreze...
Când mi se întâmplă ceva rău, ei se bucură.
De aș muri, ar dansa pe mormântul meu. M-ar împinge în groapă cu imensă satisfacție și nu pierd nicio ocazie de acest gen.
Nu există durere mai mare decât asta.
La fel ca și cei de mai sus gândesc și aceștia: „Dacă nu i-ar fi convenit, nu ar fi făcut asta. Nu m-a ajutat pe mine, ci pe ea. Sigur a avut o grămadă de câștigat. Etc.”
Nu sunt bănuieli sau supoziții, mi-au spus-o-n față. Cu ură profundă.
Ce șoc și ce durere...
Și inima mi-a sângerat de mai multe ori. O dată pentru mine și o dată pentru ei. Deoarece cei ce răstălmăcesc adevărul, o fac din prisma lor. Adică ei fac așa și acuză pe alții.
Oare care om ar fi fericit să fie răsplătit așa?
Care ar ignora un asemenea comportament?
Care ar rămâne impasibil în fața josniciei naturii umane?
Și de câte ori nu l-am auzit pe românul cinic spunând cu convingere:
Nu există durere mai mare decât asta.
La fel ca și cei de mai sus gândesc și aceștia: „Dacă nu i-ar fi convenit, nu ar fi făcut asta. Nu m-a ajutat pe mine, ci pe ea. Sigur a avut o grămadă de câștigat. Etc.”
Nu sunt bănuieli sau supoziții, mi-au spus-o-n față. Cu ură profundă.
Ce șoc și ce durere...
Și inima mi-a sângerat de mai multe ori. O dată pentru mine și o dată pentru ei. Deoarece cei ce răstălmăcesc adevărul, o fac din prisma lor. Adică ei fac așa și acuză pe alții.
Oare care om ar fi fericit să fie răsplătit așa?
Care ar ignora un asemenea comportament?
Care ar rămâne impasibil în fața josniciei naturii umane?
Și de câte ori nu l-am auzit pe românul cinic spunând cu convingere:
„Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.”Sau „Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.”
Și când îți dai seama că ai ajutat pe cine nu trebuia, poate în detrimentul altuia, oare ce simți?
Ai fi putut ajuta un străin care merita, dar ai ales pe cineva apropiat.
Din datorie morală.
Și, în mod sigur, nu ai ajutat numai pe unul așa...
La sfârșit de postare, pe care ar fi mai bine să nu o public, recunosc în fața cerului că prefer până la sfârșitul timpului să nu-mi arate nimeni niciun gram de recunoștință, decât să-mi poarte vrăjmășie pentru că le-am schimbat destinul și le-am dat de unde n-am avut.
Din două rele, aleg pe cel mai puțin rău.Exact ca în cazul alegerilor prezidențiale din 2019.
Însă, pentru că sunt un comun mortal și nu un înger, Madre Teresa di Calcutta sau o altă sfântă, mi-ar plăcea ca munca, sacrificiile și buna mea credință să aibă justa valoare.
Gloria nu are niciun rol în asta.
 |
| Fotografie de pe Pixabay |
Știu că sunt mulți care se simt ca mine. Și asta mă doare, căci nimeni care ajută din mărinimie, nu merită un asemenea tratament.
Nu ajutăm ca să fim țapi ispășitori sau saci de box.
Doresc să-mi asigur cititorii care sunt pe aceeași lungime de undă cu mine, că nu port pică nimănui pentru ingratitudinea sau nepăsarea lor.
Nu port pică nici celor care mă detestă, mă disprețuiesc și mă înjunghie direct în inimă sau în spinare cu orice ocazie.
Nu port pică celor care-mi dau sfaturi din aroganță, desconsiderând realizările și capacitățile mele.
Refuz cu încăpățânare să merg la culcare gândindu-mă la astfel de suferințe nemeritate, dimpotrivă.
Cunosc o mulțime de persoane cumsecade, pentru care spun mereu o rugăciune.
Și pentru aceasta eu nu-mi voi pierde niciodată încrederea în întreaga omenire. Nu suntem toți meschini. Nu suntem toți la fel.
Pe această temă ai acest material pozitiv și iubitor.
Dar mai mult ca orice, doresc să asigur că nu voi înceta să recomand pe cine cred că merită, chiar dacă aceștia vor rămâne rece.
Și la fel te îndemn să faci și tu.
Nu ajutăm ca să fim țapi ispășitori sau saci de box.
Dar ce mă doare pe mine, lasă complet insensibili pe alții.
Ce e important pentru mine, nu are nici cea mai mică valoare pentru alții.
Doresc să-mi asigur cititorii care sunt pe aceeași lungime de undă cu mine, că nu port pică nimănui pentru ingratitudinea sau nepăsarea lor.
Nu port pică nici celor care mă detestă, mă disprețuiesc și mă înjunghie direct în inimă sau în spinare cu orice ocazie.
Nu port pică celor care-mi dau sfaturi din aroganță, desconsiderând realizările și capacitățile mele.
Refuz cu încăpățânare să merg la culcare gândindu-mă la astfel de suferințe nemeritate, dimpotrivă.
Adorm legănată de gândul că așa cum exist eu, mai există și alții ca mine.
Cunosc o mulțime de persoane cumsecade, pentru care spun mereu o rugăciune.
Și pentru aceasta eu nu-mi voi pierde niciodată încrederea în întreaga omenire. Nu suntem toți meschini. Nu suntem toți la fel.
Pe această temă ai acest material pozitiv și iubitor.
Dar mai mult ca orice, doresc să asigur că nu voi înceta să recomand pe cine cred că merită, chiar dacă aceștia vor rămâne rece.
Și la fel te îndemn să faci și tu.
Niciun comentariu