Suferi de aphantasia? Află pe loc

Aphantasia? 

Ce este? 

În afară de a fi un nume tare fain? 

Aphantasia este incapacitatea de a vedea imagini când închizi ochii. 

Dacă nu vezi imagini când îți propui să le vezi (în minte = cu ochii închiși), înseamnă că ai mintea oarbă. 

Nu, nu înseamnă că nu ai imaginație ci că nu poți vedea imagini de niciun fel. 

Dar tu habar nu ai dacă suferi de aphantasia pentru că nu te-ai gândit niciodată la asta, nu? 

Eu m-am gândit extraordinar de mult. Am studiat, m-am documentat până la epuizare despre „condiția” asta.

Și știi ce-i foarte interesant? 
Faptul că denumirea acestei afecțiuni (sau condiții) a fost dată de către Universitatea din Exeter (Anglia), localitatea unde mă aflu de 4 ani. 

Hai să vedeam dacă ai aphantasia. 

Ai 2 minute pentru un joc?

M-aș bucura să ai.

Este un test simplu de tot ca să vezi dacă suferi de aphantasia.

Îți propun 4 situații diferite pe care să încerci să le vezi când închizi ochii.

Nu te vede nimeni așa că ești liber să închizi ochii când vrei.

1. Imaginează-ți că ești pe o plajă cu nisip alb, întins cu burta la soare. 

Reușești să vezi ce ți-am propus?  

Uită-te la poza de mai jos. 
O vezi sau nu când închizi ochii? 

2. Dacă nu poți asta, închide ochii și gândește-te la un măr. Culoarea nu contează, gândește-te la un măr de orice culoare și formă. 

Îl vezi în mintea ta?

Unde e?

Într-un copac, plutește în spațiu, pe o masă, pe o carte, într-un ghiozdan sau este pur și simplu în fața ta?

Imagine de pe Pixabay

Nu reușești să vezi un măr?

Nu-i nimic, încercăm altceva.

3. Gândește-te la o persoană dragă pe care n-ai văzut-o demult, sau pe care ai văzut-o acum 5 minute. 

Închide ochii. 

Vezi aceea persoană? Îi vezi fața? Ce haine purta?

O vezi pe bunica ta care poate nu mai e demult? 

4. Visezi des?

Îți amintești vreodată ce ai visat dimineața?

Dacă închizi ochii, poți să vezi ce ai văzut în vis în timp ce dormeai?

Dacă nu ai reușit să vezi nimic din toate astea, suferi de aphantasia.

Adică mintea ta este oarbă și nu poate vedea imagini. 

Nu te speria, nu e absolut nicio problemă. Nu vei muri ba chiar nici nu vei suferi deloc. Nu va trebui să iei pastile sau să mergi la doctor deoarece nu este o boală.

Aphantasia este pur și simplu incapacitatea de a vedea imagini cu ochii minții. 

Hai să mai încercăm ceva, dar asta numai dacă nu ai văzut nimic din ce ți-am propus mai sus. 

Dacă ai văzut, înseamnă că nu ai aphantasia.

Ferice de tine atunci.

Gândește în retrospectivă pentru o clipă.

La când erai copil, de exemplu. 
Reușeai să-ți imaginezi o lume a ta și s-o vezi cu ochii minții? 
Puteai să vezi castele, prinți, prințese, monștri și cai cu corn în frunte?

Dacă da, înseamnă că nu te-ai născut cu aphantasia. Undeva, pe drum, ai pierdut capacitatea de a vedea cu ochii minții.

De ce?

Pentru că ai avut o traumă fizică, poate. Te-ai lovit la cap sau ai avut o operație la cap. 

Ori, mai rău, cineva (părinți, prieteni, profesori) ți-a zis de foarte multe ori să-ți scoți prostiile din cap și să nu mai visezi cu ochii deschiși (sau închiși) pentru că visătorii mor de foame.

Această persoană rea, ți-a zis asta de atâtea ori să nu mai visezi, încât pur și simplu ai uitat cum să vezi ce nu este în fața ta.

Nu-i nenorocire. Poți să re-înveți cum să vezi oricând. Închide ochii și vezi ce vrei tu. Ești liber și ai acest drept. Visurile sunt gratis.

Știi că sunt o mulțime de oameni care practică sporturi, joacă jocuri, cântă, inventează lucruri în mintea lor? 
Când faci asta în minte, se reflectă grozav în realitate. 
Este o calitate, un atu extraordinar și admir pe oricine vede cu ochii minții. 

Cine vede cu ochii minții, face ce-a făcut Walt Disney.

„If you can dream it, you can do it.” – „Dacă poți visa, poți realiza.”

Eu nu pot visa.

Nu pot să-mi imaginez nici ce există, darmite ce nu există. 
Nu văd fața bunicii mele, nu văd nici fața părinților, a fraților, a surorilor, etc. Nu văd nimic. 0. 

Sufăr de o stare avansată de aphantasia. 

Pentru că nu toți cei ce au mintea oarbă, o au în același fel, nu. 
Aphantasia are grade. Multe.

Unii oameni pot auzi sunete (muzică, țipete, etc.), alții simți arome, vedea litere, etc., când închid ochii.

Eu sunt complet oarbă, surdă, mută  și teribil de insensibilă în mintea mea.  
Am mintea goală complet. 
Asta te-ar face să crezi că mi-e ușor să meditez. 
Dimpotrivă. 
Am mintea goală de ceea ce aș vrea să văd, însă gândurile mă ucid. 
Nu pot să le fac să tacă. Nu le pot opri. 
Mintea mea lucrează febril și-atunci când mă uit la un film, citesc, dorm. Mă trezesc complet epuizată. 
Poate visez, nu știu, că nu-mi amintesc aproape niciodată un vis. 
Cred că pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori mi-am amintit că am visat. Dar nu am văzut, ori retrăit imagini ci doar sentimente.

Am încercat și încă încerc hipnoză. Sunt complet imună. 
Zi-mi tu să-mi închipui laptopul pe care scriu în fiecare zi. 
Nu-l văd. 

Acest lucru este o problemă mare, foarte mare pentru mine deoarece sunt scriitoare.

Aș vrea să văd cum se dezvoltă o poveste în fața ochilor minții mele.

Dar nu se întâmplă niciodată.

Când închid ochii, văd doar negru. Uneori, dacă strâng din ochi, văd un fel de nisip, mai bine zis, văd purecii de la televizorul alb-negru care nu are emisiune despre care am scris în 14 Nuanțe de Roșu. 

Nu văd culori sau lumini decât rareori și numai dacă mă străduiesc extraordinar de tare.

Tot ce văd este obscuritate. 

N-am văzut niciodată. M-am născut cu această incapacitate de a vedea cu ochii minții.

Mintea mea este sterilă, nu poate crea nimic. Dar absolut nimic.

Mă chinui de ani de zile. Am încercat multe chestii ce au încercat alții înaintea mea, dar n-au funcționat.

Am muncit de atâtea ori cu mintea mea, încât am dus-o la epuizare căci nu știam că am această lipsă. 
Am crezut că nu muncesc destul cu ea și-am tot împins-o și împins-o... 
Am crezut că-i chestiune de practică. 
Dar nu e. 

Am plâns de nenumărate ori de frustrare pentru că vreau și trebuie să văd.

Trebuie. Dar nu pot. 

Se spune că majoritatea oamenilor de succes și-au creat succesul și l-au văzut cu ochii minții cu mult timp înainte să se întâmple. 

Theatre of the mind - Psycho-Cybernetics - The Law of Attraction. 

Ai auzit vreodată de așa ceva? 
Îți creezi viitorul dorit în minte și-l vezi când vrei tu. 
Te uiți la el în orice moment ca la teatru sau film, și trăiești în primă persoană ce ai vrea să ai cu ani, luni înainte ca asta să se întâmple. 

Cică aceasta este cheia succesului. Alături, evident de muncă asiduă și determinare.

Eu muncesc pe rupte de când mă știu, și nu duc lipsă de determinare, însă îmi lipsește cea mai importantă cheie.

Dacă aș fi avut-o vreodată, munca mea ar fi dat demult roade.

Dar nu mă dau bătută.

Nu văd, dar fac.

Și am să reușesc.

Ironic, nu?

Întotdeauna zic că am visat să devin scriitoare de mică.

N-am visat. Mi-am dorit cu ardoare împotriva a tot ce mintea mea gândește și refuză să vadă.

Poveștile mele se scriu fără ca eu să le văd. Degetele mele tastează independent de lipsa capacității mele de a vedea cu ochii minții.

Știi, când un om nu vede cu ochii în viața reală, corpul lui dezvoltă alte simțuri.

Sunt un om foarte empatic. Adică simt ce simt alții. 

Uită-te puțin în jur. 
Ce crezi că simte majoritatea oamenilor?

Nu știi?

Îți spun eu.

Oamenii simt durere, confuzie, tristețe profundă, dezamăgire, disperare și așa mai departe.

Iar eu cad în povara acestor trăiri care nici măcar nu sunt ale mele.

Iată de ce am o viață atât de solitară.

Nu ies cu lunile din casă.

De asta vreau să scriu și să-mi câștig o pâine din cărți. Încerc să-mi apăr simțurile.

Nu mai am 20 de ani, nu mai pot duce atât de mult în spate.

Sunt epuizată și supărată pe mintea mea oarbă.

Însă problema mea, incapacitatea de a vedea, este nimic în comparație cu problema celor care nu văd în viața reală.

E greu să fii orb în mintea ta, dar infinit mai greu e să nu vezi pe unde mergi, să nu vezi lumina soarelui, o floare, cerul sau zâmbetul unui om. Asta-i o adevărată problemă. 

Citește-mi cărțile dacă vrei să mă susții și să-i demonstrezi minții mele căci chiar dacă-i oarbă eu am să reușesc.

Abia ce a ieșit noul meu roman numit „Ada”. 

Dacă vrei să știi mai mult despre el, citește:

• https://scriitorcristinag.blogspot.com
• https://adabycristinag.blogspot.com

Unde-o găsești pe Ada?

Peste tot online dacă o cauți. Dar îți dau eu niște link-uri dacă vrei:

• Books2Read (linkul acesta te trimite pe 20 de librării online)
• Amazon
• Google

Știi ce văd eu când închid ochii și încerc să-mi imaginez oameni pe care-i cunosc, colegi, prieteni, etc.? 
Trăiri și sentimente, expresii de durere, suferință, nervi, supărare, ură, invidie, lacrimi, și-n puține cazuri, râsete.

Întreabă-mă ce-mi amintesc despre prietena mea din copilărie?
Îmi amintesc lacrimile ce-a vărsat când tatăl ei a plecat mult pre devreme dintre noi.

Când închid ochii, nu-i văd fața tatălui meu, îi văd lacrimile. Atât.

Sufăr de aphantasia și sunt grozav de supărată din cauza asta, dar măcar este o denumire foarte frumoasă.
Sâc.