Nu știu tu, dar eu iubesc cafeaua.
O iubesc de pe vremea comuniștilor când mama mea o făcea la ceaun în timpul șezătorilor.
Nu știu ce fel de cafea era, dar în mod sigur nu era din cafea boabe. Cred mai degrabă că era cafea de orz.
Asta o zic pentru că s-ar fi urcat pe pereți prietenele de muncă ale mamei mele la cât de multe căni serveau într-o zi.
Însă bietele adormeau cu fusurile în mână.
Pe atunci eu eram micuță și nu-mi era permis să mă apropii de acel lichid maroniu care se turna cu polonicul în căni emailate.
N-avea cum să fie cafea „adevărată”, că eu n-am văzut în viața mea în magazine așa ceva.
Naiba știe de unde lua mama pulberea aia pământie împachetată în hârtie maro. Poate se dădea pe sub mână sau poate o trimitea surorile mele. Chiar n-aș ști ce să spun. Mama nu-și amintește.
Am scris un capitol întreg despre asta în „14 nuanțe de roșu”.
Numai după căderea comunismului, când avem 15 ani poate, am băut prima mea cafea. Poate era un ness. De fapt, mai mult ca sigur era un ness cu cola pregătit de sora mea Săndica.
Nessul apăruse pe piață imediat după 89, odată cu cafeaua boabe sau măcinată.
Mamă, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior.
Se făcea în ibrice emailate, îți amintești?
Nu că acum nu s-ar mai face tot așa, dar pe atunci nu se arunca zațul cu săptămânile.
Când nu mai era loc pentru apă, se arunca zațul și să făcea cafea proaspătă. Și mie numai aia îmi plăcea.
Eram mofturoasă, ce să mai.
Dar asta pentru că nu o beam de nevoie, ci de plăcere.
Și-apoi eu nu puneam zahăr în ea, dacă era cafea cu zaț de 3 zile, nu era foarte plăcută la gust. N-avea niciun rost să o beau. M-aș fi amărât degeaba... de parcă n-ar fi fost viața destul de amară.
În Italia, am crezut că am ajuns în rai când am băut primul espresso făcut în baruri.
Și ce rău m-am învățat în acei 10 ani de pribegie...
Cafeaua făcută la moka nu mi-a surâs din prima. Să n-o văd, să n-o simt pe buze. Brrr.
Și nici la filtru, oricât de fițos ar arăta acesta.
Cafeaua turcească și cea făcută rustic, au un gust minunat, fără doar și poate. Cu cât este mai folosit ibricul, cu atât mai aromată e cafeaua.
Ce melancolie...
Dar gusturile sunt gusturi, nu te poți xxx în ele.
Nu?
Și totuși, cel mai mult iubesc cafeaua care are cremă deasupra.
Și crema aia fină o face doar un espressor. Fie el industrial (baruri), manual sau automat pentru uz familiar.
În Anglia am avut unul, dar l-am dat de pomană când m-am întors în țară. Funcționa cu capsule, n-am plâns după el. Făcea cafeaua cu „caimac” gros, gros, însă capsulele alea sunt foarte dăunătoare planetei. De câte ori foloseam una, îmi venea să plâng.
Unde mai pui că erau deosebit de scumpe. Plăteam să fac rău planetei. Rău, tare rău.
Un espressor care funcționează cu cafea boabe sau măcinată este ideal în casa oricărui iubitor de cafea.
Dacă îți place cafeaua, ți-ai luat unul?
Dacă nu, de ce nu?
Crezi că nu se merită?
Sau crezi că trebuie să fie unul scump?
Dacă ești amator de chilipiruri, găsești unul pe buzunarul tău. Dar trebuie să cauți bine, să ai răbdare și să te uiți peste tot. Mai ales în mediul online.
Faci cumpărături online, nu?
Eu fac de 20 de ani. Plătesc cu cardul. Nu mi-e frică că-mi fură datele. Dacă mi le fură, se apucă de plâns. Și-au pierdut timpul.
Ha!
Dacă vrei unul la un preț rezonabil care face o cafea absolut delicioasă cu un strat de cremă de vis, iată aici un link direct. În acest moment este redus cu 40%.
Pot să te asigur 100% că face o cafea exact ca la bar. La fel și spuma pentru cappuccino sau latte. Este mai pufoasă decât zăpada căzută la Crăciun. Asta când cade drept atunci. :(
Am citit părerile oamenilor înainte de a-l cumpăra de pe eMag.ro.
După cum vezi, nu are 5 stele. Chiar nu mă pricep de ce. Că eu l-am folosit și-s extrem de pretențioasă la cafea.
Câțiva dintre cumpărători au spus că este zgomotos, cafeaua nu ar fi cremoasă, iar spuma... nespumoasă.
Acum, după ce l-am probat eu, mă-ntreb dacă acei oameni nemulțumiți au luat „plasă”, poate era defect adică, ori nu știu ei cum să-l folosească.
Nu-i rușine, nimeni nu se naște învățat.
Zgomot face un pic, nu este super silențios, că nu are 50 de kg și nici nu costă 5000 de Ron.
Dar crema este incredibilă pentru un espressor la prețul ăsta (ori mai scump). La fel și spuma.
Eu chiar nu am văzut un espressor pentru uz familiar care să spumeze laptele așa de bine. O face țapănă-țapănă și fină... dar fină, bă, nu cu bule care se sparg când verși laptele de se pleoștește lattele ăla.
Dar aici trebuie un pic de practică. Eu am făcut vreo 10 ani câte 70 de cafele pe zi - în medie - că erau zile în care făceam 500 și-n altele 20.
Citește instrucțiunile foarte bine înainte, că altfel arunci laptele pe pereți. Și-i vai de bucătăria ta. Apoi dai vina pe aparat.
El nu știe să citească, tu... sunt sigură că da.
Cum am spus, acum este în (la?!) ofertă - nu știu până când totuși.
Prețul este mai mult decât rezonabil.
Merită toți banii, îți spun cinstit.
Nu se compară cu cafeaua la ibric, filtru sau, cum mai fac eu, la cană. Este ceva de ceva!
Îți sugerez să nu folosești paduri, chiar dacă ai putea, ci cafea boabe măcinată pe loc.
Chiar și cea mai aiurea cafea boabe, este mai bună decât padurile.
Padurile și capsulele pot conține chimicale pe lângă cafea. Nu zic că conțin chimicale, pe cutii nu scrie asta, dar ar putea conține. Mă gândesc eu.
Ia-ți o râșniță separat și macină-ți tu cafeaua. Pe loc. Convine grozav la preț și la papilele tale gustative și receptorii olfactivi.
Eu am folosit cafea Tchibo și Jacobs, dar era măcinată deja și nu special pentru espressor. Și tot a ieșit super!
Nu opta pentru un espressor care funcționează cu capsule. NU se merită nici la bani, nici la gust, dar mai ales, nu merită planeta capsula aia din plastic aruncată aiurea.
Mare grijă să ai când cumperi un espressor manual să aibă 15 bar sau mai mult, dar nu mai puțin. Asta-i presiunea pompei de apă.
Dacă are mai puțin, cafeaua iese fără cremă. Ia-ți un filtru că costă mai puțin.
Dar ce folos?
Mai bine fă-o la ibric. Părerea mea.
Astea fiind spuse, abia aștept să-mi iau o mașină de asta de cafea. Și asta o să fie când vine mama acasă în noua ei căsuță.
O să fie roșu cu barometru. Ca acesta de aici (click/apasă).
Și o să luăm amândouă micul dejun cu cozonac și cafea cremoasă făcută la espressor, mirosind varul proaspăt de pe pereți.
Fotografiile sunt de pe Pixabay.
O iubesc de pe vremea comuniștilor când mama mea o făcea la ceaun în timpul șezătorilor.
Nu știu ce fel de cafea era, dar în mod sigur nu era din cafea boabe. Cred mai degrabă că era cafea de orz.
Asta o zic pentru că s-ar fi urcat pe pereți prietenele de muncă ale mamei mele la cât de multe căni serveau într-o zi.
Însă bietele adormeau cu fusurile în mână.
Pe atunci eu eram micuță și nu-mi era permis să mă apropii de acel lichid maroniu care se turna cu polonicul în căni emailate.
N-avea cum să fie cafea „adevărată”, că eu n-am văzut în viața mea în magazine așa ceva.
Naiba știe de unde lua mama pulberea aia pământie împachetată în hârtie maro. Poate se dădea pe sub mână sau poate o trimitea surorile mele. Chiar n-aș ști ce să spun. Mama nu-și amintește.
Am scris un capitol întreg despre asta în „14 nuanțe de roșu”.
Numai după căderea comunismului, când avem 15 ani poate, am băut prima mea cafea. Poate era un ness. De fapt, mai mult ca sigur era un ness cu cola pregătit de sora mea Săndica.
Nessul apăruse pe piață imediat după 89, odată cu cafeaua boabe sau măcinată.
Mamă, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior.
Se făcea în ibrice emailate, îți amintești?
Nu că acum nu s-ar mai face tot așa, dar pe atunci nu se arunca zațul cu săptămânile.
Când nu mai era loc pentru apă, se arunca zațul și să făcea cafea proaspătă. Și mie numai aia îmi plăcea.
Eram mofturoasă, ce să mai.
Dar asta pentru că nu o beam de nevoie, ci de plăcere.
Și-apoi eu nu puneam zahăr în ea, dacă era cafea cu zaț de 3 zile, nu era foarte plăcută la gust. N-avea niciun rost să o beau. M-aș fi amărât degeaba... de parcă n-ar fi fost viața destul de amară.
În Italia, am crezut că am ajuns în rai când am băut primul espresso făcut în baruri.
Și ce rău m-am învățat în acei 10 ani de pribegie...
Cafeaua făcută la moka nu mi-a surâs din prima. Să n-o văd, să n-o simt pe buze. Brrr.
Și nici la filtru, oricât de fițos ar arăta acesta.
Cafeaua turcească și cea făcută rustic, au un gust minunat, fără doar și poate. Cu cât este mai folosit ibricul, cu atât mai aromată e cafeaua.
Ce melancolie...
Dar gusturile sunt gusturi, nu te poți xxx în ele.
Nu?
Și totuși, cel mai mult iubesc cafeaua care are cremă deasupra.
Și crema aia fină o face doar un espressor. Fie el industrial (baruri), manual sau automat pentru uz familiar.
În Anglia am avut unul, dar l-am dat de pomană când m-am întors în țară. Funcționa cu capsule, n-am plâns după el. Făcea cafeaua cu „caimac” gros, gros, însă capsulele alea sunt foarte dăunătoare planetei. De câte ori foloseam una, îmi venea să plâng.
Unde mai pui că erau deosebit de scumpe. Plăteam să fac rău planetei. Rău, tare rău.
Un espressor care funcționează cu cafea boabe sau măcinată este ideal în casa oricărui iubitor de cafea.
Dacă îți place cafeaua, ți-ai luat unul?
Dacă nu, de ce nu?
Crezi că nu se merită?
Sau crezi că trebuie să fie unul scump?
Dacă ești amator de chilipiruri, găsești unul pe buzunarul tău. Dar trebuie să cauți bine, să ai răbdare și să te uiți peste tot. Mai ales în mediul online.
Faci cumpărături online, nu?
Eu fac de 20 de ani. Plătesc cu cardul. Nu mi-e frică că-mi fură datele. Dacă mi le fură, se apucă de plâns. Și-au pierdut timpul.
Ha!
Dacă vrei unul la un preț rezonabil care face o cafea absolut delicioasă cu un strat de cremă de vis, iată aici un link direct. În acest moment este redus cu 40%.
Pot să te asigur 100% că face o cafea exact ca la bar. La fel și spuma pentru cappuccino sau latte. Este mai pufoasă decât zăpada căzută la Crăciun. Asta când cade drept atunci. :(
 |
| Mi-a plăcut grozav barometrul! |
După cum vezi, nu are 5 stele. Chiar nu mă pricep de ce. Că eu l-am folosit și-s extrem de pretențioasă la cafea.
Câțiva dintre cumpărători au spus că este zgomotos, cafeaua nu ar fi cremoasă, iar spuma... nespumoasă.
Acum, după ce l-am probat eu, mă-ntreb dacă acei oameni nemulțumiți au luat „plasă”, poate era defect adică, ori nu știu ei cum să-l folosească.
Nu-i rușine, nimeni nu se naște învățat.
Zgomot face un pic, nu este super silențios, că nu are 50 de kg și nici nu costă 5000 de Ron.
Dar crema este incredibilă pentru un espressor la prețul ăsta (ori mai scump). La fel și spuma.
Eu chiar nu am văzut un espressor pentru uz familiar care să spumeze laptele așa de bine. O face țapănă-țapănă și fină... dar fină, bă, nu cu bule care se sparg când verși laptele de se pleoștește lattele ăla.
Dar aici trebuie un pic de practică. Eu am făcut vreo 10 ani câte 70 de cafele pe zi - în medie - că erau zile în care făceam 500 și-n altele 20.
Citește instrucțiunile foarte bine înainte, că altfel arunci laptele pe pereți. Și-i vai de bucătăria ta. Apoi dai vina pe aparat.
El nu știe să citească, tu... sunt sigură că da.
Cum am spus, acum este în (la?!) ofertă - nu știu până când totuși.
Prețul este mai mult decât rezonabil.
Merită toți banii, îți spun cinstit.
Nu se compară cu cafeaua la ibric, filtru sau, cum mai fac eu, la cană. Este ceva de ceva!
Îți sugerez să nu folosești paduri, chiar dacă ai putea, ci cafea boabe măcinată pe loc.
Chiar și cea mai aiurea cafea boabe, este mai bună decât padurile.
Padurile și capsulele pot conține chimicale pe lângă cafea. Nu zic că conțin chimicale, pe cutii nu scrie asta, dar ar putea conține. Mă gândesc eu.
Ia-ți o râșniță separat și macină-ți tu cafeaua. Pe loc. Convine grozav la preț și la papilele tale gustative și receptorii olfactivi.
Eu am folosit cafea Tchibo și Jacobs, dar era măcinată deja și nu special pentru espressor. Și tot a ieșit super!
Nu opta pentru un espressor care funcționează cu capsule. NU se merită nici la bani, nici la gust, dar mai ales, nu merită planeta capsula aia din plastic aruncată aiurea.
Mare grijă să ai când cumperi un espressor manual să aibă 15 bar sau mai mult, dar nu mai puțin. Asta-i presiunea pompei de apă.
Dacă are mai puțin, cafeaua iese fără cremă. Ia-ți un filtru că costă mai puțin.
Dar ce folos?
Mai bine fă-o la ibric. Părerea mea.
Astea fiind spuse, abia aștept să-mi iau o mașină de asta de cafea. Și asta o să fie când vine mama acasă în noua ei căsuță.
O să fie roșu cu barometru. Ca acesta de aici (click/apasă).
Și o să luăm amândouă micul dejun cu cozonac și cafea cremoasă făcută la espressor, mirosind varul proaspăt de pe pereți.
Fotografiile sunt de pe Pixabay.
.jpg)
Niciun comentariu