Cristos a Înviat! Paște fericit celor ce sărbătoresc azi minunea învierii

Astăzi, 4 aprilie 2021, creștinii catolici (dar nu numai) din întreaga lume sărbătoresc cea mai sublimă minune înfăptuită vreodată: Învierea Domnului. 

Hristos a inviat din mormant-Scena sfinti si soldati

Pentru creștini, Învierea Domnului este cea mai importantă sărbătoare din orice an de la începutul timpurilor. 
Cel puțin asta este adevărat pentru creștinii catolici. Așa am învățat eu de mică, la ora de catehism. Ora de catehism care se ținea la biserică, pe vremuri comuniste. Vremuri în care nimeni nu menționa vreodată vreo religie și Paștele nu exista. Așa cum nu exista nici Crăciunul, dar se sărbătorea cumva... sub o altă formă. Am scris în 14 nuanțe de roșu și cu alte ocazii pe blogurile mele. 

Și cât nu mă disprețuiesc unii pentru că sunt catolică... 

Te recunoști? 

Ce frică îmi era să spun în ce religie m-am născut... Dar nu-mi mai este. 

La care Dumnezeu mă rog - ori dacă mă rog vreodată - este treaba mea. Alegerea mea. Nu o fac în ciuda nimănui. Nu ucid, nu denigrez, nu fac rău în numele credinței mele.

În această zi mare, gândul mă duce la cei ce urăsc și comit crime abominabili în numele lui Dumnezeu. 

Și-ncă mai departe, la cei mulți, mult prea mulți, care-și apără credința insultând, disprețuind, defăimând și rânind (în multe cazuri ucigând) pe oricine care nu se roagă la același Dumnezeu. 

În România, unii catolici îi desconsideră pe ortodocși și viceversa. „Religia mea este cea adevărată!” 

Creștinii care se batjocoresc între ei nu sunt oameni buni iar Dumnezeu ține cont de asta. Pe El nu-l mințim. Nu ne putem ascunde după fapte de „bunătate de fațadă”, de ochii lumii, superficială. El știe tot. Știe ce gândim și ce facem. 

Sunt în Anglia. 
Anglicanii sărbătoresc Paștele odată cu catolicii. Dar e un Paște diferit. Un Paște cu iepurași și ouă de ciocolată ascunse prin grădină. Asta dacă ai grădină. 
E un joc pentru copii. 
E sărbătoare națională. 

La ora asta (8) aud vecinii bătând cuie și reparând chestii. 

Obișnuiam să mă simt incredibil de ultragiată: „Cum se poate așa ceva? E sărbătoare! Cea mai mare sărbătoare din an! Oamenii ăștia nu au niciun Dumnezeu!” 

Am crescut mult în ultimii ani. 
Era și timpul, nu? La 45 de ani... 
M-am dezvoltat emoțional. Sunt mai răbdătoare, mai înțelegătoare, mai... iubitoare. Mult mai mult. 
Nu mai judec, nu mai condamn, nu mă mai ofensez. Nu am dreptul. Credința este (poate) o alegere. Ori crezi, ori nu crezi - zic eu. 

Ce fac alții în zile de sărbătoare este treaba lor, atâta timp cât nu dau în cap nimănui și nu fură din traista altuia.
Credința este precum iubirea: nu se poate impune, nu se poate pretinde. 

Mi-e rușine de cum gândeam.  

Nu credința te face om. 
Nu ești automat om bun pentru că te rogi, ești om bun când faci bine
Felul în care gândești și acționezi te definește, nu la care Dumnezeu te rogi.  

Mă doare când văd cât de mult se urăsc creștinii între ei. Unii nici nu-și dau seama, unii urăsc dinadins și se fălesc cu asta. 
E trist. 

Mi-aș dori să nu existe astfel de oameni, astfel de sentimente, astfel de fapte înfricoșătoare. 
Dar singura persoană pe care pot să o schimb.... sunt EU. 
Și la asta lucrez în permanență. 

Îți doresc un Paște Fericit, om care crezi în bine mai mult decât crezi că ești mai bun decât ceilalți pentru simplul fapt că te-ai născut sau ai ales să fii ortodox sau catolic. 

Cine are suflet, înțelege... fraza asta teribil de lungă. 

Niciun comentariu