O mașină de spălat vase îți poate salva căsnicia

Stimate cititor fidel sau infidel,

Tu iubești să speli vase? 
Eu nu!
Categoric NU!!!
Și știi de ce? 
Pentru că m-am născut țărancă pe vremea în care casele nu erau dotate cu apă curentă și respectiv chiuvetă. Vasele se spălau în ligheane mari, care ocupau o grămadă de spațiu. Și spațiu noi nu prea aveam.
Trebuia să încălzești apă la sobă, să pregătești 2-3 ligheane (depindea cât de unsuroase erau).
Era deosebit de nepractic și spălăcitul îți lua o groază de timp. Ore.
În plus, nu existau mănuși pe atunci și deja aveam răni peste tot de la munca la câmp (CAP) sau de la spălatul rufelor.
Tot timpul aveam o rană deschisă undeva.
Și detergentul ardea grozav... că era mai mult sodă.
Mi-e rău numai cât îmi amintesc.
Știu că mai sunt mulți oameni care fac asta și nu se plâng așa.
Ce mare scofală e să spel niște vase?
Uite că pentru mine era și este.
Nu știu cum e să ai timp de joacă că eu nici nu știu când treceau zilele și anii.
Într-o zi m-am trezit că am împlinit 18 ani și habar n-aveam cum e să fii copil.
Dar știi asta bine dacă ai citit „14 nuanțe de roșu”.

În plus, în afară de ce-am scris mai sus, îți mărturisesc că am fost „spălătoreasă de vase” profesionistă cam un an jumate.
Da.
Primul meu serviciu în Italia a fost acesta.
De fapt nu a fost primul... primul în care primeam un salariu. Nu mare, nu. Eram plătită. 
Și era un restaurant.
Un restaurant foarte renumit în Veneto, unde se făceau nunți, botezuri și alte sărbători mari și mici.
Lucram de la 8:30 dimineața până la 12 noaptea, cu pauză de circa 2 ore după-amiaza.
Asta când nu erau nunți și altele.
Când erau nunți, erau zile în care lucram de la 9 până la 4 dimineața. Fără pauză.
Și asta cam de 2 ori pe săptămână. Dacă nu de mai multe ori.
Spălam vase și farfurii cu viteza luminii, stând în picioare, doar nu pe scaun.
Farfuriile trebuiau clătite și apoi băgate în mașina de spălat.
În 5 minute trebuia să ai gata 100 de farfurii.
Că o nuntă avea de la un minim de 50 la 200 de invitați.
Fiecare invitat murdărea în jur de 8 farfurii.
Și sâmbăta, de obicei, erau cam 3 nunți.
Fă un calcul rapid, cam câte farfurii spălam la 600 de invitați? 

Nu, nu eram singură. Când erau mai mult de 300 de invitați, venea o femeie să mă ajute câteva ore. Asta dacă se îndura șeful s-o plătească.
Una trebuia să spele farfuriile, cealaltă vasele.
Două chiuvete separate, cea de vase era cât o cadă.
Paharele se spălau în bar. N-aveam noi treabă cu ele. Pff.
Când naiba am fi putut? 
Paharele trebuiau uscate, unul câte unul. Exact ca tacâmurile, pe care le spălam noi.
Se schimbau la fiecare farfurie. Cuțit și furculiță - uneori și lingură sau două cuțite în loc de unul, când se servea pește.
Lumea nu știa ce căuta cuțitul ăla bizar (în formă de romb) pe masă și nu-l foloseau.
Apoi se trezea unul să-și amintească că-i pentru pește. Ceilalți îi urmau exemplul și-l dădeau deoparte pe ăla obișnuit, după ce l-au murdărit.
Și pe bună dreptate.
Câte nu am învățat eu lucrând în restaurante... ulala.

Și nu mă împăcam deloc cu prințesa aia care venea mai mult să facă ochi dulci bucătarilor, de care eu eram sătulă... Sătulă să-i văd în fiecare zi câte 16 ore, cel puțin.
Noroc că mă aveam de bine cu ei... altfel aș fi murit.
Oboseala și neînțelegerea între colegii de muncă ucide.
Știu prea bine, că era s-o mierlesc din cauza asta, dar în altă circumstanță. Tot în Italia eram.

Să mă întorc la titlu.

Nu știu tu, dar eu cred că o mașină de spălat vase este o comoară la casa omului, mai ales dacă nu ai mult timp la dispoziție.
Dacă nu ai ce face și te plictisești, spălatul vaselor poate fi o plăcere.
În special dacă nu gătești cine știe cât și nu murdărești mai mult de 15 recipiente pe zi.
Eu locuiesc cu mama și amândouă murdărim cam 40 de recipiente pe zi (cești, farfuriuțe, farfurii etc. - tacâmuri exclusive).
Dacă avem oaspeți... vasele murdare sunt fără număr.

Mă apucă disperarea când mă uit la mormanul de vase care se adună la fiecare prânz.
N-o să-ți vină să crezi, dar mama are un apetit grozav pentru o femeie de 84 de ani.
Mulțumim lui Dumnezeu.
Închipuie-ți ce-ar fi dacă nu ar mânca!
Și ea nu mănâncă de două ori aceeași mâncare (cum ar fi borșul, de ex).

În fine, povestea-i lungă și am de gând s-o scriu în „Când părinții devin copii”.

Între munca pământului, curățenie, gătit etc. nu-mi rămâne absolut deloc timp liber.
Și sunt scriitoare.
Și am și 30 de bloguri.
Trebuie să-mi câștig existența. Am de plătit facturi.
N-am 1 oră (dacă nu mai mult) la dispoziție pe zi pentru „spălăcit” farfurii, oale, cești, pahare, tacâmuri etc. așa că mi-am cumpărat mașină de spălat vase.
Da, după ce am construit casa mamei, mi-am vândut obiectele din aur ce aveam (1 brățară și 2 perechi de cercei) și mi-am cumpărat mașină de spălat vase.
Whirlpool.
Era la reducere. 900 de Ron mai puțin decât prețul inițial.

„Wow! Ce prostie!” zici tu, care nu ai o astfel de mașină.
Poate.
„Cum ai putut să dai banii pe o mașină de spălat când ai mâini? Să vezi ce facturi la apă și curent îți ajung de-acum! Mașina de spălat vase consumă o grămadă de apă și electricitate.”
Etc. Etc.
O grămadă de păreri contra mașinilor de spălat vase.
Dar cea mai cea este: „Mașina de spălat vase nu este indispensabilă!”
Și-ți dau dreptate.
Nu este indispensabilă deloc.
Așa cum nu este nici mașina de spălat rufe, frigiderul, automobilul, laptopul etc., etc., etc.

Mașina de spălat vase este esențială pentru cei care nu au timp să spele vasele.
Pentru mine, de exemplu. Care nu numai că nu am timp, dar am și o sensibilitate la detergent și mănuși - asta de când spălam vase 15 ore pe zi și țineam trăgeam câte trei perechi de mănuși pe mâini, deoarece se rupeau extrem de repede...
Să stai cu mâinile în apă atâtea ore, câte 5 zile pe săptămână, ani la rândul nu e chiar jucărie. Cândva consecințele apar.

Acum eu nu știu dacă îți place să speli vase sau ai mult timp liber, dar dacă spălatul vaselor este un chin pentru tine, îți recomand din inimă să-ți iei mașină.
Asta dacă ai spațiu
Și monetar, clar.
Dacă nu ai bani, cum o iei? 
Adică cu ce? 
Pietrele nu sunt acceptate ca metodă de plată.
Nu încă, cel puțin. Poate pe viitor.

Marca nu contează prea tare.
Eu am luat una la reducere. Și n-avea nicio recenzie. Nici bună nici rea.
M-am obișnuit greu cu ea, căci avusesem alta în trecut.
Model vechi, o marcă necunoscută în România.
Aia odată era mașină de spălat vase.
N-am folosit niciodată o mașină mai bună decât aia.
Dar... nu se găsesc pe la noi. Cred că nici nu se mai fabrică.
Spăla orice la perfecție!

Mașinile noi au nevoie de multe setări. Dacă nu spală bine, ceva nu este setat cum trebuie.
Poate cantitatea de sare.
Sau, în cazul meu, era detergentul.
Finish. O marcă bună, foarte bună chiar. Dar era vechi! Îl adusesem din Italia și nu apucasem să-l consum tot, căci am emigrat din nou.
Îți vine să crezi că detergentul își pierde capacitățile după câțiva ani?
Habar nu am avut!
Acum mi-am luat tot Finish, dar o altă formulă.
Excepțional. S-a văzut diferența. Imediat.

Nu am notat nici-o creștere în factura de electricitate.
La apă nici atât.
Sincer.
Dar nu o pun în funcțiune în fiecare zi, dar de circa două ori pe săptămână.
Tot ce pun în ea este clătit - adică fără rezidui de mâncare.
Și o țin întredeschisă.
Dedesubt țin o cutie măricică cu oțet, ca să nu miroase.
Când o pun în funcțiune, torn oțetul în ea.
Oțetul dizolvă calcarul de pe orice și elimină mirosurile neplăcute.

Mașina de spălat vase nu este indispensabilă, dar îți poate salva căsnicia. 

Pe bune.
Ea gândește-te puțin.

Bine, fraza-i exagerată - depinde de probleme.
Poate nu chiar îți salvează căsnicia, mai ales când e alta/altul la mijloc (Doamne ferește!), dar eviți certuri inutile.
Eu știu o grămadă de cupluri care se ciondănesc tare urât, în fiecare zi, din cauza „spălăcitului”.

În plus, ai mai mult timp timp pentru copii sau, de ce nu, pentru tine... ori pentru el/ea.
Pentru amândoi ori toți de fapt.

Anul trecut, pe când eram în Anglia, o prietenă a zis că mașinile de spălat rufe și/sau vase sunt total inutile.
„Eu aș putea trăi foarte bine fără. Îmi place să spăl rufe (și vase) la mână.”
Beh, și tu, și vecinul, și eu am putea trăi fără.
Și noi știm să spălăm rufe la mână.
Dar aș fi vrut s-o văd pe vremea lui Ceaușescu, când nu aveam detergenți sau săpun - la țară, unde îți trebuiau cazane, sobă și lemne să încălzești apa și apoi recipiente să speli rufele.
Spălam câte 8 ore pe zi. Toată sâmbăta.
Aplecată peste cada de tablă și 4-5 ligheane separate: colorate și albe.
Fără mănuși.
Făceam răni peste tot (încheieturi, degete), mă durea omoplatul și simțeam cum se rupe spatele.
E ușor să vorbești când ai chiuvete și apă caldă curentă.

Așa sunt unii oameni. Se laudă cu ce nu au și nu știu.

Eu zic că se poate trăi bine-merci fără mașină de spălat vase - mai ales dacă ai apă caldă curentă și condiții - dar merită să ai una.
Una clasa energetică A+++. Sau măcar A.
Nu lua una care-i sub A.
Chiar nu recomand. Nici dacă ți-o dă cineva de pomană.
Să vezi ce diferență între vasele spălate la mână și cele la mașină.
Nu există comparație.
Părerea mea...
Și sunt expertă... „modestamente”.
Aș fi vrut să nu fiu. Urâtă perioadă.
Dar am avut mult de învățat.