Sunt dezamăgită
de natura umană.
De fapt, nu, nu
sunt dezamăgită, sunt mâhnită.
Natura umană nu
mă mai poate dezamăgi demult.
De câteva
săptămâni conduc o cercetare online relativă la ce credem noi oamenii despre
noi în relație la ceilalți.
Și știi ce-am descoperit?
Că mulți oameni
se cred mai buni, mai deștepți, mai frumoși decât ceilalți când de fapt sunt
exact opusul.
Dar nu ești
surprins să afli asta. Știai demult. Și eu, dar nu voiam să cred.
Deunăzi am dat
peste conturile de Facebook a unor bărbați/băieți care cred că arată bine
pentru că sunt pompați. Chestia este că ori sunt pompați greșit, ori sunt... puhavi.
Comentariile la pozele
lor erau ceva de genul:
- Băiat dulce
- Caracter deosebit
- Respect
- Împăratule
Același lucruri
pot zice despre multe fete care se cred mai frumoase decât media când au straturi
de ciment pe față; gene, unghii false; extensii de păr; sutiene și chiloți cu push-up;
etc., etc., etc.
Aici comentariile
erau (și sunt) și mai și mai ales dacă acestea au sânii și fundul la înaintare:
- Prințesa lui tata
- Naturală
- Visez la o femeie ca tine
Dar cel mai mult
m-au întristat comentariile celor care se cred deștepți pentru că știu cum să scrie
„mă-ta” (are cratimă).
Și aici m-am dus
pe website-uri de cultură.
Ce-am găsit, m-a
făcut să plâng.
Manele în toată
regula și, sincer, n-am nimic împotriva manelelor.
Consider că cei care
câștigă bani din manele sunt oameni demn de tot respectul. Ei au înțeles ce place celorlați. Ei cunosc natura umană și se folosesc de ea. Genii.
Cei care lasă
comentarii „deștepte” însă o fac în fală.
„Eu știu mai bine
decât tine iar tu trebuie să apleci capul.”
„Știu că sunt prost, dar când mă uit în jur prind curaj. ” a spus Ion Creangă.
Să citești tu lecții de română de la cineva care scrie cu „tz” în loc de „ț”, e trist.
De la o astfel de
societate, la ce poți să te aștepți?
Plâng.
Pe bune.
Se întâmplă doar
la noi?
Nu. Așa-i peste
tot.
Se salvează cine
poate.
Dar de ce se
întâmplă asta?
Pentru că am
uitat cum să fim oameni. Poate nici n-am știut niciodată.
Tot ce contează sunt aparențele.
Nu mai suntem, doar părem să fim.
Niciun comentariu